cum plouă îngeri cu sufletul la gură
înșirați sub pământ
ca niște sticle goale
am umblat deșerturi lichide într-un animal flămând
pe care îl doare îngrozitor
tăcerea

am curs împușcătură după împușcătură din sufletul ondinei
am vânat prin sângele ei
legat la ochi
să nu aud gloanțele care pleacă din viitor
să ne ucidă

am fumat ultima țigară din poezia aceasta
până când ai adormit
din toată lumea